Partea 7, capitolul 7
#Spionul
- Dacă nu o să o ia spre bulgari, ce facem?, întrebă Gheorghe Panțiru după ce ascultă planul pe care i-l descrisese Robert Negru.
- Credem că e cel mai probabil să ceară adăpost la bulgari. Aceștia sunt neutri în acest moment, însă vor trebui să accepte cererea, răspunse Negru din burtă. Din momentul în care stabiliseră în cadru informal că au nevoie de avizul președintelui României, nu mai discutaseră ideea de a bombarda reactoarele de la Cernavodă.
- Ai fost vreodată în Deltă, la pescuit?, îl întrebă Panțiru. Ai trecut vreodată prin Isaccea?, continuă el, fără să aștepte răspunsuri. Dacă nu vor urca trupele staționate la noi spre nord, e posibil să trimită întăriri din Bugeac și Basarabia.
- Asta se poate întâmpla oricând, chiar și acum, reveni Negru în forță. Însă norul radioactiv le va da de furcă în cazul în care ar plănui o joncțiune. Mai degrabă, vor fi nevoiți să îmbarce trupe pe nave maritime și să îi trimită pe apă.
- Da, așa este, există și această opțiune. Dar tot nu au nici un motiv întemeiat să o ia spre sud, spuse Panțiru.
- M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi posibil să organizăm o acțiune de sabotaj care să pară că a avut loc cu ajutorul bulgarilor. În loc să bombardăm reactoarele, am putea să trimitem câțiva agenți să distrugă rețeaua de alimentare cu energie a centralei, spuse Negru, care se gândise să propună o alternativă, “Operațiunea Fukushima”.
- Vrei să îi pui să treacă Dunărea spre bulgari și apoi să intre dinspre sud în teritoriul ocupat de ruși?, întrebă Panțiru.
- Exact! Plus, o să le dăm acte false bulgărești. Din momentul în care trec în Bulgaria, își schimbă identitatea și înscenează un atac organizat de vecinii noștri.
- Rușii se vor prinde! Dar asta nu e important, continuă Panțiru. Cât din planul ăsta este agreat de șefii Statului Major?
- Doar ideea de bază! Cred că e important să declarați oficial că e o idee proastă, că nu veți susține o acțiune care pune în pericol vieți nevinovate. Astfel, o să fiți acoperit mai încolo, spuse Negru.
În data de 19 noiembrie 2025, rețeaua electrică ce alimenta Centrala Nucleară de la Cernavodă fu atacată de un grup armat. După ce reușiră să izoleze centrala de rețeaua principală prin detonarea de explozivi la baza unor stâlpi de înaltă tensiune, o parte din ei se infiltrară în incintă pentru a opri sistemele de rezervă. Deși rând pe rând militarii ruși au capturat sau omorât sabotorii, aceștia apucară să producă daune serioase.
Personalul abilitat nu reuși să restabilească alimentarea cu energie electrică îndeajuns de repede pentru a preveni supra-încalzirea reactoarelor. Sistemul primar de transport al căldurii fu prima componentă care cedă, pornind o reacție în lanț pe care operatorii nu o putură opri. În data de 20 noiembrie, se înregistră o primă explozie la Reactorul 1, iar peste două zile, o altă explozie la Reactorul 2.
Vestea accidentului nuclear se răspândi cu repeziciune: șoselele din zonele limitrofe se aglomerară imediat cu valuri de familii care fugeau din calea radiațiilor. Forțele de ocupație dispuseră retragerea către malul Mării Negre, în eventualitatea unei îmbarcări rapide. În același timp, se cerceta identitatea atacatorilor.
Era clar că veniseră dinspre Bulgaria: trecuseră granița undeva în zona Silistra, cel mai probabil pe apă. Fiecare dintre teroriștii prinși spunea o poveste diferită, ca și cum nu ar fi venit împreună. Vorbeau o engleză stricată, cu accent românesc. Însă nu li se putea dovedi naționalitatea română, iar actele de identitate bulgară erau evident false.
Lovitura era o reușită parțială. Robert Negru nu considera un eșec faptul că legenda nu funcționase, atâta timp cât nu se putea dovedi oficial că era vorba despre agenți ai statului român. Zilele de după atac oferiseră răgazul necesar pentru a planifica operațiunea de debarcare pe malul drept al Dunării în zona podului de la Giurgeni-Vadu Oii.
